Mănăstirea Nucet, Dâmbovița, România

Mănăstirea Nucet este un vechi așezământ monahal ortodox situat în satul Nucet, comuna Nucet, județul Dâmbovița, la aproximativ 16 kilometri sud de Târgoviște, în regiunea istorică Muntenia, România. Amplasată între câmpia înaltă a Târgoviștei și câmpia joasă a Munteniei, mănăstirea se află într-o zonă bogată în nuci, de unde provine și numele localității.

Originea mănăstirii este controversată, însă majoritatea istoricilor o consideră ctitoria jupânului Gherghina Pârcălab, unchiul lui Radu cel Mare, împreună cu soția sa, Neaga, la sfârșitul secolului al XV-lea. Există și tradiții care plasează începuturile așezământului între secolele XIV–XV, în jurul unei biserici de lemn ridicate după descoperirea unei icoane a Sfântului Gheorghe.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost înzestrată și refăcută de mai mulți domnitori, printre care Vlad Călugărul, Neagoe Basarab sau Constantin Brâncoveanu. După cutremurul din 1738, biserica a fost reconstruită de familia Văcărescu, iar în secolul al XIX-lea a fost ridicată o nouă biserică pe vechile temelii.

Ansamblul monastic, înscris pe lista monumentelor istorice, include biserica „Sfântul Gheorghe”, turnul-clopotniță și ruinele vechilor chilii. Astăzi, Mănăstirea Nucet este un important loc de reculegere și patrimoniu spiritual al zonei Târgoviștei.