Mănăstirea Cozia, Vâlcea, România

Mănăstirea Cozia este unul dintre cele mai vechi și importante așezăminte monahale din România, situată pe malul drept al râului Olt, în apropierea stațiunii Călimănești-Căciulata. Ctitorită de voievodul Mircea cel Bătrân la sfârșitul secolului al XIV-lea, construcția bisericii mari a avut loc între anii 1387 și 1391, fiind sfințită în 1388 și având hramul „Sfânta Treime”.

De-a lungul timpului, mănăstirea a reprezentat nu doar un important centru spiritual, ci și unul cultural. Aici a funcționat încă din secolul al XV-lea o școală mănăstirească și chiar o școală de copiști și caligrafi, contribuind la dezvoltarea culturii scrise în Țara Românească. Tot la Cozia se află mormântul lui Mircea cel Bătrân, ceea ce a transformat așezământul într-o necropolă domnească.

Arhitectura mănăstirii îmbină influențe bizantine, sârbești și românești, fiind considerată un reper al artei medievale din regiune. Complexul a trecut prin numeroase restaurări și perioade dificile, fiind folosit în trecut inclusiv ca închisoare sau spital.

Astăzi, Mănăstirea Cozia rămâne un important loc de pelerinaj și un monument istoric de referință pentru patrimoniul național românesc.