Schitul Buciaș, Bacău, România

Schitul Buciaș, cunoscut și ca Schitul Sfântul Gheorghe de la Buciaș, este un mic lăcaș de cult ortodox situat într-o poieniță din Rezervația Naturală Buciaș, pe teritoriul administrativ al comunei Mănăstirea Cașin în județul Bacău, România. Zona este renumită pentru peisajele naturale spectaculoase și pentru traseele de drumeție care leagă satul Scutaru de Cascadele Buciaș și de schit. Traseul până la schit parcurge un drum forestier și o potecă prin pădure, durata parcurgerii fiind de aproximativ 45 de minute de la Cascada Buciaș. 

Schitul datează din perioada interbelică, fiind menționat ca un lăcaș modest de cult, având o biserică înconjurată de câteva anexe mănăstirești. Se află într-o zonă liniștită, protejată de pădurea de brad din împrejurimi, ceea ce îl face un punct de popas pentru pelerini și turiști dornici de contemplare și relaxare în natură. 

Rezervația Naturală Buciaș înconjoară schitul și este caracterizată printr-un relief variat, cu văi abrupte, chei și cascade, inclusiv cea mai înaltă cascadă din județul Bacău, cu o cădere de aproximativ 15 metri. Această arie naturală de circa 471 hectare este apreciată pentru biodiversitatea sa, fiind zonă de habitat pentru capra neagră și alte specii sălbatice. 

Accesul spre schit se realizează din Scutaru, situat pe DJ 115, și implică o drumeție prin rezervație, ceea ce face ca vizita la Schitul Buciaș să fie parte dintr-o experiență de explorare a naturii și a tradiției locale.