Mănăstirea Tăriceni, Călărași, România

Mănăstirea Tăriceni este un așezământ monahal ortodox situat în satul Tăriceni, comuna Frăsinet, județul Călărași, într-o zonă liniștită din Bărăgan, în apropierea lacului Mostiștea. Istoria sa pornește de la biserica ridicată în anul 1834 de negustorul grec Hristofor Guva, care a închinat-o Muntelui Athos. De-a lungul timpului, lăcașul a fost transformat în mănăstire de egumeni greci și români, însă a fost desființat în urma secularizării averilor mănăstirești din 1863.

După decenii de abandon — accentuate și de strămutarea locuitorilor satului în perioada comunistă — vechea biserică a fost redeschisă în anul 2001 de episcopul Damaschin Coravu, fiind reorganizată inițial ca schit de călugări. Ulterior, după 2007, a devenit mănăstire de maici.

Arhitectura bisericii reflectă specificul zonei de câmpie, fiind construită din cărămidă cu nuiele și pământ, materiale frecvent utilizate în Bărăgan, unde piatra lipsește. Planul este simplu, mononavat, cu decor exterior sobru.

Astăzi, Mănăstirea Tăriceni reprezintă un loc de rugăciune și reculegere, apreciat pentru liniștea sa și pentru continuitatea unei tradiții spirituale care a supraviețuit vicisitudinilor istoriei.