Mănăstirea Săraca, Timiș, România

Mănăstirea Săraca este un vechi așezământ monahal ortodox situat în satul Șemlacu Mic, în apropierea orașului Gătaia, județul Timiș, în câmpia Banatului. Originea sa exactă nu este cunoscută, însă documentele indică o existență certă încă din secolul al XIII-lea, prima atestare fiind din anul 1270. De-a lungul timpului, mănăstirea a reprezentat un important centru spiritual pentru ortodocșii din Banat.

Biserica actuală a fost rezidită în 1443 din piatră și cărămidă de călugărul Macarie de la Tismana, fiind ulterior renovată și repictată în 1730. Ansamblul pictural interior este considerat de mare valoare artistică pentru regiune. Așezământul a fost însă închis în 1778 din ordinul împăratului Iosif al II-lea, iar clădirile au intrat ulterior în posesie privată, perioadă în care s-au degradat, de unde și denumirea de „Săraca”.

Viața monahală a fost reluată în secolul XX, iar după 1990 mănăstirea funcționează din nou ca așezământ ortodox activ. Hramul este „Schimbarea la Față” (6 august), când numeroși pelerini sosesc aici. Mănăstirea adăpostește o icoană a Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni și părticele de moaște ale unor sfinți.

Astăzi, Mănăstirea Săraca rămâne unul dintre cele mai vechi și importante monumente religioase din Banat, inclus pe lista monumentelor istorice.