Mănăstirea Horaița, Neamt, România

Mănăstirea Horaița este un important așezământ monahal ortodox situat în satul Poiana, comuna Crăcăoani, județul Neamț, într-o zonă pitorească de la poalele Munților Stânișoarei, pe valea pârâului Horaița. Locația retrasă, la aproximativ 6 km de drumul dintre Piatra Neamț și Târgu Neamț, oferă un cadru de liniște propice vieții monahale și pelerinajului.

Deși forma actuală a mănăstirii datează din secolul al XIX-lea, existența unei vetre monahale aici este atestată încă din secolul al XV-lea, documente din 1428 menționând biserica din Horaița. Mănăstirea propriu-zisă a fost reorganizată în 1822 de călugărul Irinarh Roseti, iar biserica mare de piatră a fost construită între 1848 și 1867, în stil bizantin cu influențe rusești, având opt turle.

Lăcașul are hramul „Botezul Domnului” (Boboteaza) și adăpostește o catapeteasmă realizată la Viena, considerată unicat prin poziționarea amvonului deasupra ușilor împărătești. Ansamblul monahal include paraclise, chilii și turn-clopotniță, păstrând o importantă tradiție spirituală moldovenească.

Prin istorie, arhitectură și atmosfera de reculegere, Mănăstirea Horaița rămâne unul dintre reperele religioase și culturale semnificative ale județului Neamț.