Mănăstirea Colț, Hunedoara, România

Mănăstirea Colț este un vechi lăcaș ortodox situat în satul Suseni, comuna Râu de Mori, la poalele Munților Retezat, în Țara Hațegului. Așezată într-un cadru natural izolat, mănăstirea se numără printre cele mai vechi așezăminte monahale atestate pe teritoriul României, fiind ridicată la începutul secolului al XIV-lea, aproximativ între anii 1310–1315, de familia cnezială Cândeștilor.

Construcția este realizată din piatră și are o arhitectură neobișnuită, cu un turn fortificat amplasat peste altar, element ce trădează rolul defensiv pe care lăcașul îl avea în Evul Mediu, când atacurile erau frecvente. În interior se mai păstrează fragmente de pictură murală datând din jurul anului 1350, atribuite aceluiași pictor care a decorat și bisericile de la Ostrov și Densuș.

De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin perioade de părăsire și degradare, inclusiv în epoca modernă, când a fost folosită în scopuri gospodărești. Viața monahală a fost reluată după 1989, iar astăzi funcționează ca schit de călugări, purtând hramul „Duminica Tuturor Sfinților”.

Ansamblul este completat de ruinele Cetății Colț, aflate în apropiere, ceea ce conferă locului o puternică valoare istorică și culturală, transformându-l într-un obiectiv important al zonei Retezat-Hațeg.