Mănăstirea Cocoș, Tulcea, România

Mănăstirea Cocoș este un important așezământ monahal ortodox situat în apropierea comunei Niculițel, în județul Tulcea, România, într-un cadru natural liniștit, înconjurat de păduri de tei. Așezată la poalele dealului care îi poartă numele, mănăstirea reprezintă unul dintre principalele centre spirituale ale Dobrogei de Nord.

Originea sa este legată de existența unui vechi schit de sihaștri menționat încă din 1679, însă mănăstirea propriu-zisă a fost întemeiată în 1833 de trei călugări români — Visarion, Gherontie și Isaia — veniți de la Muntele Athos. Aceștia au ridicat inițial o mică biserică din materiale simple, adaptată restricțiilor impuse în acea perioadă de autoritățile otomane.

Numele mănăstirii provine dintr-o legendă locală potrivit căreia, pe dealul din apropiere, s-ar fi auzit în timpul nopții cântecul unui cocoș sălbatic, însoțit de bătăi de toacă, semn interpretat drept chemare divină pentru întemeierea lăcașului.

Complexul monahal actual, finalizat în mare parte la începutul secolului al XX-lea, include biserica mare cu hramul Pogorârea Sfântului Duh și paraclisul Sfântul Nicolae. În interior sunt păstrate moaștele a patru martiri creștini din secolul al IV-lea, descoperite în zonă, ceea ce transformă mănăstirea într-un important loc de pelerinaj.