Mănăstirea Chiajna, Ilfov, România

Mănăstirea Chiajna, cunoscută și ca Mănăstirea Chiajna-Giulești, este un monument istoric aflat la marginea vestică a Bucureștiului, în apropierea cartierului Giulești, pe teritoriul administrativ al județului Ilfov. Construcția sa a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, și a fost finalizată în perioada domnitorului Nicolae Mavrogheni, între anii 1786 și 1790. Edificiul a fost ridicat în stil neoclasic și impresiona prin dimensiunile sale, având aproximativ 43 de metri lungime și ziduri groase de până la doi metri.

Istoria mănăstirii este una zbuciumată. Tradiția locală spune că lăcașul nu a fost sfințit niciodată, deoarece ar fi fost bombardat de otomani, care l-au confundat cu o fortificație militară. În plus, epidemia de ciumă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a dus la părăsirea complexului monahal.

Astăzi, biserica se află în mare parte în ruină, devenind un reper istoric și un loc încărcat de legende. Începând cu anul 2008, viața monahală a fost reluată în apropiere, sub hramul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul” și „Sfinții Martiri Brâncoveni”.