Mănăstirea Bucium, Iași, România

Mănăstirea Bucium din Iași, situată pe dealul omonim, este un lăcaș monahal ortodox de călugări, cu o istorie profund legată de spiritualitatea românească. Ctitorită în 1863 de ieromonahii Nifon Popescu și Nectarie, ca metoh al Schitului Prodromu de la Muntele Athos, mănăstirea a fost sprijinită de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, care a donat 3000 de galbeni și 4,1 hectare de teren pentru întemeierea acesteia.

Inițial cunoscută sub numele de „Metoc” sau „Conacul Bucium”, mănăstirea a devenit un centru de spiritualitate și refugiu pentru mitropoliții Moldovei . În 1942, prin achiziționarea a 22 de hectare de la Prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, complexul monahal s-a extins semnificativ, incluzând „Palatul Roznovanu” și alte construcții . Biserica a fost extinsă și împodobită cu pictură în stil bizantin de către Vasile Pascu, fiind resfințită în 1967.

Ridicată la rangul de mănăstire în 1993, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Mănăstirea Bucium continuă să fie un loc de liniște și rugăciune, păstrând tradițiile monahale și sprijinind comunitatea prin activități filantropice și culturale.