Mănăstirea Bistrița, Costești, Vâlcea, România

În inima Vâlcii, pe malurile răului Bistrița, se ridică de peste cinci secole Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Pârvu, Danciu și Radu) ridicată între 1492–1494 și menționată într-un hrisov semnat de Vlad Călugărul (16 martie 1494). A fost distrusă în 1509 de Mihnea cel Rău, reconstruită între 1515–1519 sub Neagoe Basarab și, după cutremurului din 1838, refăcută între 1846–1855, fiind pictată de Gheorghe Tattarescu.

Complexul monahal găzduiește una dintre primele tiparnițe din Țara Românească, unde în 1508 ieromonahul Macarie tipărește un Liturghier slavon – primul astfel de volum pe pământ românesc. Aici se află și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse din Constantinopol de Barbu Craiovescu, răspunzătoare tradițional de vindecări și ploaie.

Astăzi, mănăstirea funcționează și ca muzeu de tipar și așezământ de maici, oferind un loc de liniște și pelerinaj într-un cadru natural de o frumusețe aparte.