Mănăstirea Bistrița, Neamț, România

Mănăstirea Bistrița din județul Neamț este unul dintre cele mai vechi și importante așezăminte monahale din Moldova, având o istorie ce începe la sfârșitul secolului al XIV-lea. Actuala biserică de piatră a fost ridicată în anii 1402–1406 de domnitorul Alexandru cel Bun, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, fiind sfințită în 1407. Lăcașul are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a fost conceput și ca necropolă voievodală, aici fiind înmormântat însuși ctitorul.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost sprijinită și extinsă de alți voievozi moldoveni, printre care Ștefan cel Mare, care a construit în 1498 turnul clopotniță cu paraclis, precum și Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu, care au restaurat și fortificat complexul.

Un element de mare importanță spirituală este icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, considerată cel mai de preț odor al mănăstirii și obiect al pelerinajelor. Așezământul a fost totodată un centru cultural medieval, unde s-au realizat manuscrise și cronici valoroase.

Situată la aproximativ 8 km de Piatra Neamț, în satul Bistrița din comuna Alexandru cel Bun, mănăstirea impresionează prin vechimea, rolul istoric și atmosfera spirituală păstrată până astăzi, fiind monument istoric de importanță națională.